Printre puțin cunoscutele pagini ale istoriei din Marele Război pentru Apărarea Patriei din anii 1941- 1945, găsim și aceste secvențe ale timpului de lupte crâncene ce s-au purtat pe malul rîului Nistru, raionul Dubăsari, în perioada 12 aprilie – 23 august al anului 1944.
Pentru a restabili în detalii tabloul acelor timpuri eroice de eliberare a localităților din raionul Dubăsari de sub jugul fascist, a fost necesar de consultat arhivele Ministerului Apărării a URSS din orașul Podolisc, regiunea Moscovei, de studiat zeci de cărți și memuare ale participanților acestor evenimente.
Din discuțiile cu participanții la luptele desfășurate pe platoul Coșnița din mai – august 1944 s-a constatat, că mulți dintre ei nici nu cunoșteau, de ce și cum se întâmpla că trupele sovietice să sufere pierderi mari. Doar peste zeci de ani, datorită luptătorilor, a fost restabilit fiecare moment a uneia din cele mai majore operațiuni militare ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei- Operațiunea Iași- Chișinău.
Evenimentele din 14 spre 21 mai 1944 la capul de pod de la Coșnița, au avut ca scop să distragă atenția forțelor inamice de la pregătirea și desfășurarea de către trupele sovietice a atacului principal în Operațiunea Iași - Chișinău, din direcția Chițcani spre capitala RSSM – orașul Chișinău.
Din amintirile M.N.Șarohin, General- locotenent, Erou al Uniunii Sovietice:
„Comandamentul hitlerist aștepta ca lovitura noastră principală să vină din regiunea Dubăsari, Grigoropoli, Carmanovo spre Chișinău. Dar Comandamentul Superior al Uniunii Sovietice a hotărât, cu puterea a două fronturi ucrainene– al 2-lea și al 3-lea- să înconjoare și să zdrobească gruparea inamicului în regiunea Iași, Chișinău, Bender și să preia granița Bacău, Leova, Tarutino, Moldavca, și în continuare să treacă în orașele Galați, Focșani și Ismail.
Pentru a duce în eroare comandamentul nemțesc, trupele sovietice efectuau deghizări operaționale în regiunea Carmanovo, Tașlîc, imitând concentrația formațiunilor de tancuri, artilerie și ostași. Și planul a avut success.”
Despre luptele aeriene la Capul de Pod de la Coșnița în mai 1944, se relatează și în cartea „Её звали Марией”, în care se descrie faptele eroice ale pilotului regimentului 267 de aviație, locotenent major Maria Kulikina, sarcina căreea a fost de a sprijini trupele de la sol și de a escorta aeronave de atac și bombardiere în pozițiile inamice, ulterior decedată într-o misiune de luptă deasupra satului Coșnița.
Peste zeci de ani, în 1972, aviatoarea împreună cu aeronava sa ЯК-1ББ, ce purta inscripția de  bord „Освобожденный Донбасс”, a fost găsită pe teritoriul satului Coșnița, raionul Dubăsari, pe pământurile colhozului, ce din pură coincidență, avea denumirea de „Фруктовый Донбасс”.
Anul acesta, la marcarea a 75 de ani de la Victoria asupra fascismului din Marelui Război pentru Apărarea Patriei din anii 1941-1945, simțim mai mult importanța Victoriei în acele lupte crâncene și necesitatea de a povesti despre acest război, de a conștientiza faptele și evenimentele ai căror martori au fost veteranii noștri.
Nimeni nu-i uitat. Nimic nu se uită.